Cuvântul “icoană” este de origine greacă, însemnând imagine. Mai mult decât atât, icoana este o imagine făcută nu pentru ochi şi minte, ci pentru suflet şi inimă. Icoana înfăţişează chipul Mântuitorului, al Sfintei Sale Maici, al sfinţilor bine plăcuţi lui Dumnezeu. Prin icoană, cele nevăzute se fac văzute, cele neapropiate ne par apropiate, aşa cum cel Necuprins s-a făcut cuprins prin întrupare. Ea este foarte aproape de inimile noastre, chiar dacă uneori rămânem doar la descifrarea sensului imediat pe care ni-l oferă o simplă privire, şi, contemplăm cele dumnezeieşti dacă pătrundem sensul ei cel adânc.
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu. Înainte de a ajunge prin carte, prin cuvintele Sfintelor Evanghelii, credinţa a ajuns la omul de rând prin icoană. Atâta har a revărsat Domnul asupra pictorilor încât, în reprezentările sfinte, cuvântul nu şi-a pierdut înţelesul şi puterea dumnezeiască, ci, mai mult parcă, s-a întrupat în imagine păstrându-şi sensul şi semnificaţia neschimbate. Aici este şi deosebirea esenţială dintre idolatrie şi cinstirea sfintelor icoane pentru că noi nu cinstim lemnul, icoana în sine, ci Îl cinstim pe Dumnezeu şi sfinţii Săi reprezentaţi în icoană.
De-a lungul secolelor, icoana a devenit un obiect de cult fără de care nu am vedea desăvârşit chipul Bisericii, pentru că rolul ei este unul esenţial. Când pătrundem în Sfânta Biserică, primul lucru care ne impresionează este pictura, transpunându-ne într-o altă lume, copleşindu-ne sufletul de bucurie ce-i dă slavă lui Dumnezeu. Această pictură, ca şi muzica bisericească şi tot ceea ce aparţine ortodoxiei, respectă canoanele Sfinţilor Părinţi care s-au stabilit în decursul timpului, şi s-au desăvârşit în icoana bizantină, care a dat întreaga măsură a frumuseţii. În acest fel, canoanele nu ştirbesc cu nimic din frumuseţea şi înţelesul pe care ni le transmit icoanele, pentru că icoana nu este spre desfătarea ochiului, ci spre contemplarea lui Dumnezeu.
Pictura Bizantina - Religious icons painted 
Draga Liviu,
sunt foarte impresionata de rodul muncii tale si de faptul ca esti implicat si in restaurarea picturilor din biserici mai vechi. Cata daruire si maiestrie. Cel mai mult ma bucur ca esti atat de tanar si ai un dar binecuvantat in scrierea icoanelor. Domnul sa te intareasca pe acest drum minunat si sa te numere printre cei ale caror chipuri le zugravesti, cu harul Domnului, atat de frumos.
Domnul fie laudat pentru toate.
Doamne ajuta.
Anca
Am urmarit cu bucurie si emotie icoanele pe care ni le-ai aratat, (cu multumiri parintelui Dorin), insa ceea ce m-a bucurat este, nu doar descrierea muncii pe care o faci cu placere, este clar, este vizibil, ci insasi explicatiile pe care le oferi, pas cu pas, ca pe o mostenire care trebuie preluata cu grija, pastrata cu toata dragostea si predata mai departe ca pe un bun de nepretuit.
Este reteta in care bucatarul pune ingredientul secret – un strop din sufletul sau.
Simt nevoia sa repet cuvintele Ancai si sa spun si eu, la randul meu:
Domnul sa te intareasca pe acest drum minunat si sa te numere printre cei ale caror chipuri le zugravesti, cu harul Domnului, atat de frumos!
Doamne, ajuta!
Camelia.
frumoase icoane alese 🙂
Multumesc
Felicitari, Liviu. Felicitari pentru blog, felicitari pentru premiu, felicitari pentru ceea ce ai reusit sa devii in timp asa de scurt… Ma bucur pentru tine, si sper ca vei pastra toata viata dorinta de a te perfectiona in ceea ce faci – indiferent cat de multe succese si satisfactii vei mai obtine. Astept vesti cat mai des de la tine. Sunt convinsa ca vor fi din ce in ce mai bune.